Reducerea complexității privind conformarea: scutirea de la impozitul reținut la sursă

Modificările Directivei privind societățile-mamă și filialele și ale Directivei privind dobânzile și redevențele

Propunerea modifică modul de aplicare a scutirii de impozitul reținut la sursă, atât în baza Directivei privind societățile-mamă și filialele (2011/96/UE), cât și a Directivei privind dobânzile și redențele (2003/49/CE). Sfera de aplicare a ambelor directive este extinsă semnificativ, având următoarele efecte:

• Sunt eliminate cerințele privind participația (atât pragurile procentuale, cât și cele referitoare la perioada de deținere)
• Nu mai este necesară autorizarea prealabilă pentru scutirea de la impozitul reținut la sursă.

Scutirile de impozit reținut la sursă

Scutirile de impozit reținut la sursă se vor aplica tuturor contribuabililor, indiferent de nivelul de participare între societățile afiliate. În plus, instituțiile de pensii beneficiază de o scutire integrală de la impozitul reținut la sursă pe dividende, indiferent de forma lor juridică.

De la autorizarea prealabilă la autoevaluare

Al doilea element cheie al propunerii este eliminarea procesului de pre-autorizare pentru stabilirea eligibilității la scutirea de impozitul reținut la sursă. În schimb, contribuabilii vor efectua o autoevaluare la sursă a eligibilității pentru scutire și vor face obiectul unor controale ulterioare din partea autorităților fiscale.

Scutirea la sursă cu rambursarea ca soluție de rezervă

Atunci când eligibilitatea pentru scutirea de impozitul reținut la sursă nu poate fi verificată în momentul plății, se vor aplica mecanisme de rezervă. Pentru titlurile de valoare tranzacționate public, deținute prin intermediari financiari sau prin conturi nominalizate (nominee accounts), unde societatea plătitoare ar putea fi în imposibilitatea de a identifica beneficiarul real la momentul plății, accesul la proceduri rapide este asigurat prin alinierea cu Directiva FASTER (Directiva (UE) 2025/50).

În acest scop, propunerea modifică Directiva FASTER, astfel încât procedurile sale de scutire la sursă și rambursare rapidă prevăzute de aceasta să devină disponibile și atunci când scutirea de impozitul reținut la sursă rezultă din Directiva privind dobânzile și Redevențele sau din Directiva privind societățile-mamă și filialele, asigurând astfel extinderea procedurilor accelerate și asupra acestor plăți nou scutite. În alte cazuri, în care impozitul reținut la sursă este perceput, deși scutirea era aplicabilă, statele membre sunt obligate să acorde o rambursare într-un termen rezonabil, conform procedurilor naționale.

Măsuri anti-abuz și privind dubla impozitare

Propunerea menține și rafinează măsurile de protecție anti-abuz specifice. În temeiul Directivei privind societățile-mamă și filialele, statele membre pot refuza deducerea costurilor aferente unei participații doar în cazul în care nivelul de deținere atinge cel puțin 10%, orice refuz forfetar al deducerii costurilor de administrare fiind plafonat la 5% din profitul distribuit.

Sunt introduse măsuri defensive pentru a preveni riscurile de dublă neimpozitare. În cazul dobânzilor sau redevențelor plătite către beneficiari din jurisdicții din state terțe care nu percep impozit pe profit sau aplică o cotă zero, statele membre trebuie fie să aplice impozitul reținut la sursă, fie să refuze deductibilitatea plății respective. Această măsură de protecție nu se aplică în cazul în care beneficiarul face obiectul unui impozit suplimentar național calificat sau face parte dintr-un grup multinațional care intră în sfera de aplicare a Directivei Pilonul II (UE) 2022/2523 (sau a Regulilor-model OCDE pentru situațiile din statele terțe).

Aplicarea Directivei privind dobânzile și redevențele este extinsă la plățile care pot fi atribuite sediilor permanente, indiferent dacă aceste plăți sunt sau nu deductibile fiscal în statul membru în care este situat sediul permanent. Un sediu permanent este tratat ca plătitor doar în măsura în care plățile respective reprezintă cheltuieli efectuate în legătură cu activitatea sa.

În final, prevederile privind guvernanța sunt actualizate pentru a asigura flexibilitate pe viitor. Anexele care enumeră formele juridice eligibile în temeiul ambelor directive sunt revizuite, iar Comisia Europeană este împuternicită să actualizeze aceste liste prin acte delegate, pentru a răspunde evoluțiilor viitoare din cadrul dreptului societăților comerciale.