Reforma DAC: un cadru unic pentru cooperarea fiscală

Directiva privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (DAC)

Alături de pachetul Omnibus fiscal, Comisia Europeană propune o reformă a Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (Directiva 2011/16/UE, DAC). Propunerea consolidează directiva și modificările sale succesive într-un singur instrument și introduce o serie de simplificări specifice, fără a reduce nivelul de protecție împotriva fraudei și evaziunii fiscale. 

Principalele modificări sunt următoarele:

• DAC și cele opt modificări succesive ale acesteia sunt consolidate într-o singură directivă;
• Raportarea aranjamentelor transfrontaliere (DAC6) este restrânsă, cu o excepție pentru grupurile care intră în sfera de aplicare a Directivei privind Pilonul 2;
• Pragurile de raportare pentru platformele digitale, în cazul vânzării de bunuri (DAC7), sunt reduse;
• Obligațiile de notificare pentru raportarea pentru fiecare țară în parte și pentru depunerea declarației privind impozitul suplimentar (DAC4 și DAC9) sunt comasate;
• Este introdus un instrument central pentru verificarea codurilor de identificare fiscală ale contribuabililor.

Codificarea într-un instrument unic

DAC și cele opt modificări succesive ale acesteia sunt codificate într-o singură directivă. Prevederile sunt reorganizate și renumerotate, pentru a acorda o mai mare importanță schimbului automat de informații; prevederile privind schimburile punctuale, unice, sunt eliminate; iar referirile la implementarea tehnică din fiecare articol privind schimbul de informații sunt înlocuite cu o singură împuternicire acordată Comisiei Europene de a adopta acte de punere în aplicare.

Aranjamentele transfrontaliere (DAC6)

Raportarea aranjamentelor transfrontaliere potențial agresive din punct de vedere fiscal este restrânsă. O excepție specifică scutește entitățile care intră în sfera de aplicare a Directivei privind Pilonul 2, pornind de la premisa că impozitul minim de 15% neutralizează planificarea fiscală agresivă și că administrațiile fiscale primesc deja informații substanțiale despre aceste grupuri. Excepția se aplică doar în situația în care niciun beneficiu acordat în interiorul grupului nu reduce impozitarea sub nivelul de 15%.

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-623/22, Belgian Association of Tax Lawyers), definiția aranjamentului raportabil este limitată la aranjamentele care sunt efectiv implementabile, iar contribuabilul relevant este acel contribuabil care începe implementarea aranjamentului.

Din lista semnelor distinctive, cele din categoria A sunt eliminate, întrucât au o valoare limitată pentru administrațiile fiscale. Referirea din semnul distinctiv C1 la lista OCDE a jurisdicțiilor necooperante este înlocuită cu o referire la evaluarea din cadrul Codului de conduită. Criteriile de substanță prevăzute la semnul distinctiv D2 urmează să fie dezvoltate printr-un act de punere în aplicare al Consiliului.

Termenul de raportare pentru intermediari este extins de la 30 la 90 de zile. Perioada de raportare se calculează de la primul pas concret de implementare. De asemenea, tratamentul secretului profesional al avocatului este actualizat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (cauzele C-694/20 și C-623/22, Belgian Association of Tax Lawyers). Vor fi emise îndrumări suplimentare privind aplicarea testului beneficiului principal în raport cu semnele distinctive, pentru a asigura o aplicare coerentă la nivelul statelor membre.

Platformele digitale (DAC7)

Pragurile de raportare pentru vânzarea de bunuri prin intermediul platformelor digitale sunt reduse. Pragul de activitate (în prezent mai puțin de 30 de activități relevante în perioada raportabilă) este eliminat, iar pragul monetar sub care un vânzător de bunuri este scutit de la raportare este majorat de la 2.000 euro la 3.000 euro.

Raportarea publică pentru fiecare țară în parte și depunerea declarației privind impozitul suplimentar (DAC4 și DAC9)

Obligațiile de notificare ale grupurilor multinaționale, aferente raportării publice pentru fiecare țară în parte (DAC4) și depunerii centralizate a declarației informative privind impozitul suplimentar (DAC9), sunt eficientizate. În locul a două notificări separate, care funcționează conform unor termene diferite, un grup va putea depune o singură notificare care să le acopere pe ambele, utilizând un formular comun adoptat de Comisie și respectând un termen armonizat, aliniat la calendarul raportării pentru fiecare țară în parte. Notificarea depusă la o autoritate fiscală este apoi transmisă celorlalte autorități relevante.

Identificarea contribuabililor

Este introdus un nou instrument pentru îmbunătățirea acurateței codurilor de identificare fiscală (TIN). Comisia urmează să dezvolte un sistem centralizat care să permită verificarea digitală și automatizată a unui TIN înainte ca informația să fie raportată. Utilizarea acestuia este opțională pentru entitățile raportoare, însă atunci când un TIN este verificat prin intermediul instrumentului – sau atunci când se utilizează în schimb Identificatorul Unic European (EUID) – entitatea raportoare trebuie să raporteze doar numele și identificatorul contribuabilului, reducând astfel volumul datelor de identificare care trebuie raportate, precum și necesitatea ulterioară de corectare a acestora.

Exhaustivitatea schimbului de informații (DAC1)

Două modificări afectează schimbul automat de informații privind categoriile de venit și capital. În primul rând, conceptul de informație disponibilă este extins, astfel încât statele membre trebuie să facă schimb de informații deținute nu doar în registrele autorităților lor fiscale, ci în toate registrele și bazele de date ale administrațiilor lor naționale, reflectând principiul „o singură dată” („once-only”). În al doilea rând, categoria produselor de asigurare de viață este eliminată, întrucât aceasta era raportată printr-un schimb de informații doar de către un număr limitat de state membre și se suprapunea în mare măsură cu raportarea informațiilor privind conturile financiare; celelalte șase categorii rămase trebuie toate să facă obiectul schimbului de informații, atunci când acestea sunt disponibile.

Beneficiarul real al bunurilor imobile

Propunerea adaugă un nou schimb de informații privind beneficiarul real, în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu evoluțiile de la nivelul OCDE. Acest demers este susținut prin acordarea accesului autorităților fiscale la noul registru interconectat privind bunurile imobile, instituit în temeiul cadrului actualizat al UE privind combaterea spălării banilor. Luate împreună, noul schimb de informații și accesul la registru oferă administrațiilor fiscale o imagine completă asupra celor care dețin, în ultimă instanță, proprietăți imobiliare la nivelul UE.

Alte măsuri

Propunerea aliniază, de asemenea, directiva la cadrul actualizat al UE privind combaterea spălării banilor și acordă autorităților fiscale acces la registrele naționale de pensii. Aceasta introduce controalele comune ca un instrument suplimentar de cooperare, alături de anchetele administrative și de controalele simultane, și permite efectuarea de controale simultane asupra operatorilor de platforme din state terțe care nu respectă normele. Propunerea consolidează, de asemenea, utilizarea informațiilor schimbate, inclusiv prin partajarea statisticilor cu birourile naționale de statistică și prin raportarea indicatorilor de performanță, și mută formularele privind raportarea pentru fiecare țară în parte și declarația privind impozitul suplimentar în sfera actelor de punere în aplicare.