Intensificarea controalelor privind prețurile de transfer și principalele riscuri identificate în practică

În cursul acestei luni, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a anunțat că va demara inspecții fiscale la peste 500 mari contribuabili. Scopul acestor acțiuni este verificarea modului de respectare a prevederilor legislației fiscale și contabile, evaluarea corectitudinii obligațiilor declarate și achitate la bugetul general consolidat, precum și identificarea și tratarea riscurilor de neconformare fiscală.

În acest context, este esențial ca societățile să dețină documente justificative pentru tranzacțiile derulate cu afiliați, să actualizeze anual raportul prețurilor de transfer și să identifice din timp riscurile, pentru a evita eventualele ajustări care pot apărea în urma unei inspecții fiscale.

Tendințe recente confirmate de datele ANAF

Datele publicate în Raportul de performanță al ANAF pentru anul 2024 confirmă intensificarea inspecțiilor privind prețurile de transfer. În urma inspecțiilor efectuate în 2024, autoritățile fiscale au stabilit diferențe ale bazei de impozitare în valoare de 1,79 miliarde lei, generând un impozit pe profit suplimentar de aproximativ 89,66 milioane lei și diminuări ale pierderii fiscale de aproape 269,57 milioane lei.

Raportul indică și o schimbare a modului de lucru al autorităților: 57% din totalul acțiunilor de control fiscal au fost realizate prin verificări documentare, iar în 2024 au fost efectuate aproximativ 11.513 controale inopinate.

Trebuie menționat că un control inopinat este un instrument auxiliar folosit în analiza de risc, utilizat de ANAF pentru a obține informații, însă nu poate fi utilizat pentru ajustarea bazei impozabile a contribuabilului.

Mai mult, în anul 2024, ANAF a emis două APA, ceea ce evidențiază interesul tot mai mare pentru soluții preventive și predictibile.

Riscurile de avut în vedere în cadrul controalelor fiscale privind prețurile de transfer

Companiile care derulează operațiuni cu entități afiliate trebuie să acorde o atenție sporită modului în care își documentează și susțin politicile de prețuri de transfer. Din practică, se conturează câteva zone de risc asupra cărora autoritățile fiscale se concentrează în mod special:

1. Pierderi operaționale: Pentru societățile cu profil funcțional limitat și/sau pentru cele care desfășoară tranzacții preponderent cu entități afiliate, pierderile operaționale înregistrate pe perioade mai lungi sunt dificil de justificat din perspectiva principiului valorii de piață. Autoritățile fiscale consideră, de regulă, că aceste societăți ar trebui să obțină o remunerație stabilă, proporțională cu funcțiile îndeplinite și riscurile asumate, indiferent de rezultatul general al grupului. În acest context, este esențial ca pierderile să fie explicate prin factori obiectivi și documentate corespunzător în raportul prețurilor de transfer.

2. Variații de profitabilitate: Un alt semnal de alarmă pentru autoritățile fiscale îl reprezintă fluctuațiile mari ale profitabilității de la un an la altul, în special în anii în care marjele se situează sub intervalul de piață rezultat în analiza de comparabilitate. Chiar dacă o variație a profitabilității poate avea o cauză economică, în lipsa documentelor justificative, autoritățile fiscale pot considera că politica de prețuri de transfer nu a fost aplicată consecvent. Recomandăm monitorizarea periodică a marjelor și analiza variațiilor înainte de închiderea exercițiului financiar.

3. Ajustările voluntare: În practică, grupurile efectuează ajustări voluntare de prețuri de transfer la final de an pentru a alinia rezultatele subsidiarelor la intervalul de piață. Autoritățile fiscale pot solicita documente justificative, în special în situațiile în care ajustarea reduce profitul societății din România. În lipsa unor documente justificative, precum clauze contractuale explicite care prevăd posibilitatea ajustării sau o justificare economică solidă, aceste sume pot fi supuse ajustărilor fiscale.

4. Serviciile primite și natura acestora: Serviciile intra-grup continuă să reprezinte una dintre cele mai frecvent analizate arii de către inspectori. Lipsa documentelor justificative sau discrepanțele dintre clauzele contractuale și realitatea operațională pot conduce la respingerea deductibilității costurilor și la ajustări ale prețurilor de transfer.

5. Profilul funcțional: Determinarea corectă a profilului funcțional reprezintă una dintre cele mai sensibile componente ale analizei de prețuri de transfer. În timpul unei inspecții fiscale, autoritățile pot reclasifica profilul funcțional al contribuabilului, ceea ce poate modifica nivelul de profitabilitate considerat adecvat. Este recomandat ca profilul funcțional să fie revizuit anual, în concordanță cu realitatea operațională.

Pași esențiali pentru contribuabili

Pentru a fi pregătiți în fața unei eventuale inspecții fiscale privind prețurile de transfer, contribuabilii ar trebui să urmeze câțiva pași esențiali:

• Analiza substanței economice reale a tranzacțiilor intra-grup, prin documentarea clară a rațiunii de afaceri, a beneficiilor obținute și a activităților efectiv desfășurate.
• Actualizarea anuală a dosarului de prețuri de transfer, astfel încât acesta să reflecte modificările apărute în cadrul grupului, contextul economic și cele mai recente date financiare.
• Revizuirea comparabilității și actualizarea studiilor de piață, pentru a demonstra conformitatea cu principiul valorii de piață.
• Evaluarea oportunității de a aplica pentru un acord de preț în avans (APA), ca instrument strategic de conformare care oferă predictibilitate fiscală și reduce riscul unor litigii viitoare. A fost introdusă posibilitatea extinderii valabilității unui acord de preț în avans și pentru o perioadă de până la cinci ani fiscali anteriori anului în care a fost depusă cererea pentru emiterea acordului.

Mai mult, în cazul în care o cerere pentru emiterea sau extinderea valabilității unui acord de preț în avans este în curs de analiză, iar pentru aceleași perioade fiscale se află în derulare o inspecție fiscală, aceasta poate fi suspendată pe durata soluționării cererii.

Din practică, în cazul unei inspecții fiscale privind prețurile de transfer, termenul acordat de autorități pentru transmiterea documentației este, de regulă, insuficient pentru pregătirea completă a dosarului. De aceea, contribuabilii ar trebui să dețină o documentație actualizată anual, pentru a putea răspunde prompt solicitărilor.

Concluzie

Într-un mediu fiscal aflat într-o permanentă transformare, prețurile de transfer devin tot mai mult un barometru al conformării și transparenței fiscale. Contribuabilii care abordează această arie într-un mod strategic, și nu doar ca pe o obligație administrativă, sunt mai bine pregătiți să facă față controalelor, să anticipeze riscurile și să mențină un dialog constructiv cu autoritățile fiscale.

Investiția în actualizarea și analiza periodică a politicilor de prețuri de transfer și, acolo unde este oportun, în valorificarea instrumentelor preventive, precum acordurile de preț în avans (APA), aduce beneficii concrete: stabilitate fiscală, reducerea riscului de ajustări și consolidarea încrederii în relația cu autoritățile.